E greu sa te aduni din ganduri. Si poate inca si mai greu e sa le vorbesti, fara sa ai impresia ca esti inconjurat de oglinzi care reflecta imagini diferite. Gandurile nu sunt legate doar de ceea ce exista. Ele sunt dorinte ale prezentului impletite cu amintiri si sperante de viitor. In care din oglinzi sa te privesti mai intai, cand uneori dorintele, sperantele si amintirile par sa-si ia locul una alteia, ca intr-un haotic joc de-a baba oarba? Intr-una din oglinzi vad pe cineva singur, stand deoparte, uitandu-se cum celorlalti le sunt iertate greselile mereu si mereu amintindu-si ca el fusese alungat de langa ei pentru o singura greseala. Nu stiu daca aceasta oglinda e amintire .. scena mi-o amintesc vag ca intr un vis, iar cel alungat sta cu spatele, nu pot vedea cine este. Sa fie deci o amintire sau o teama venita din oglinda celor care inca nu s-au intamplat? In alta oglinda vad pe cineva lovit si ponegrit de cei pe care ii ajutase, carora le fusese aproape .. si stiu ca aceasta e oglinda amintirilor, oricat de mult as vrea sa nu fie. Si trec mereu printre oglinzi de ganduri cautandu-ma in ele .. Intr-una din oglinzi l-am vazut si pe el, intr o strafulgerare scurta, atat de scurta ca nu am apucat sa mi dau seama care oglinda era. Oare a fost, a trecut prin viata mea aievea , va fi sa vina candva sau doar l-am visat?
De ce taci, gandule ?
De ce taci, gandule ?
